Gânduri și rugăciune
GÂNDURI ȘI RUGĂCIUNE
În rugăciune sfântă eu vin și-ți mulțumesc,
Acum, cu ai mei frați, eu vorbele unesc,
Iar de greșesc ceva, sfințește Tu cuvântul,
Căci îmi doresc doar cerul, m-a obosit pământul.
Se întâmplă atât de multe, nimic nu este bun,
Sunt zone multe-n lume ce-s transformate-n scrum,
Războiul este groaznic, aduce doar durere
Și mor mulți fără vină, căci alții vor putere.
Se întâmplă atât de multe, pământul s-a crăpat,
S-au dărâmat orașe când s-a cutremurat
Și au murit copii și tineri și bătrâni,
Și parcă nu înțelegem, noi nu suntem stăpâni.
Și au venit șuvoaie și casele au luat,
O muncă de o viață, o clipă a surpat,
Dar noi rămânem aprigi, de piatră parcă am fi,
Nu înțelegem, Doamne, curând Tu ai să vii.
Sunt boli fără de leac, spitalele sunt pline,
A avansat mult știința, dar nimeni nu e bine,
Sfârșitul e aproape și mulți se prăpădesc,
Dar stau în bezna morții, mai mult ei nu doresc.
Prea multă suferință pe mulți i-a îngenuncheat,
Dar nu s-au pocăit, în patimi au intrat,
Și-au înecat amarul în droguri și alcool,
Mulți s-au temut de sine, căci au sufletul gol.
Cam asta se întâmplă, e suferință multă,
Nu ne agățăm de Tine și nimeni nu ascultă,
Avem inimi de piatră, doar ne numim creștini,
Am devenit sălbatici, am devenit haini.
Noi credem cu tărie că ruga ne asculți,
Venim în rugăciune, la altar venim desculți,
Suntem murdari și vina ne-a transformat urât,
Parcă am uitat de Tine, ne-am legat de pământ.
Strigăm în rugăciune și cerem transformare,
Ne-am strâns în rugăciune în săptămâna în care,
Noi ti-am promis-o Ție, poporul se închină
Și cerem cu speranță, noi vrem a Ta lumină.
Vrem Duhul Sfânt, Isuse, vrem ploaia cea târzie,
Vrem cerul cu speranță și mare bucurie
Și inima de piatră am vrea să o transformi,
Să ne transformi, Isuse, am devenit diformi.
În rugăciune sfântă cu frații mă unesc
Și-n dreptul meu, Hristoase, eu cerul mi-l doresc,
Dar sunt o păcătoasă, sunt plină doar de zgură,
Te rog, mă curățește după a Ta măsură.
Curând anul se încheie, îți cerem o schimbare,
Trezește toți copiii, să stăm cu ochii-n zare,
Căci anul se încheie și mulți nu vor mai fi,
Avem Cuvântul care ne spune c-ai să vii.
Emilia Dinescu
