A noua zi de rugă

ianuarie 18, 2024

A NOUA ZI DE RUGĂ
În rugăciune sfântă, acum eu mă aplec,
În capul meu n-am gânduri, am un întreg amestec,
Cu ce-s mai bună eu, de astăzi mai trăiesc,
Îți mulțumesc, Isuse, în rugă te întâlnesc.

E a noua zi de rugă și vin cu o întrebare,
De ce în dreptul meu e un har atât de mare,
Care e rostul meu pentru această viață,
Îți cer răspunsul, Doamne, în astă dimineață.

În vuietul mulțimii eu stau în rugăciune,
Cu inima vorbesc, căci am multe a spune,
Ascultă ruga mea, te rog ca să-mi vorbești,
Alerg spre Tine, Tată, căci știu că mă primești.

Mă rog cu disperare, eu vreau să te ascult,
Cum stau în rugăciune, eu vocea să-ți aud,
Să fac doar voia Ta, să nu mai rătăcesc,
Aceasta e dorința pe care o rostesc.

Eu vin la rugă Tată, pun listele pe altar,
Avem nume ce-s scrise, în dreptul lor e har,
Tu încă-i ții în viață, chiar de s-au depărtat,
Pe cei ce jos stindardul se pare c-au lăsat.

Aduc la rugăciune pe fiecare nume,
Sunt mulți copii de care nu știu nimic a spune,
Dar știu că au părinți ce stau în suferință,
În dreptul tuturor ne dorim pocăință.

Pe listele de rugă îi am și eu pe ai mei,
Mă rog și cred că ruga are și un temei,
Încerc să le vorbesc, dar vorbele sunt sterpe,
Te rog să faci minune, spre Tine să se îndrepte.

Aduc în rugăciune pe cei în suferință,
Te rog pentru alinare și o mare credință,
Te rog să dai speranță, chiar și o vindecare,
Sunt mulți, bolnavii noștri, ce trec grea încercare.

Aduc în rugăciune pe cei ce-s prigoniți,
Sunt țări unde creștinii sunt prinși și omorâți,
Te rog să-i ocrotești și să le dai speranță,
De-i voia Ta, Părinte, te rog să-i ții în viață.

Sunt zone unde pruncii se culcă fără pâine,
Cu lacrimile în suflet ei nu mai cred în mâine,
Te rog să îi hrănești cu pâineaTa cerească,
Pe cei ce duc azi lipsă de pâinea pământească.

Sunt zone întinse unde și apa e un lux,
Noi facem chiar risipă, avem multă în puț,
Nu știm ce este setea, de Tine să însetăm,
Să bem din apa vie, să nu mai criticăm.

Sunt țări unde războiul parcă-i la el acasă,
Cândva și acești oameni aveau viața frumoasă,
Te rog să le dai pace, chiar pacea Ta divină,
La cei ce prin războaie trăiesc fără lumină.

Au fost zone întinse ce au fost cutremurate,
Și zone care astăzi se află doar sub ape,
E timpul spre sfârșit și multe or veni,
Se va deschide cerul și Tu vei reveni.

Strigăm în rugăciune, noi suntem foarte bine,
Avem de toate, Tată, avem belșug de pâine,
Hambarele sunt pline, cămările mustesc,
Mă tem de atâta bine să nu mă rătăcesc.

Mă rog, în rugăciune cu frații m-am unit,
E timpul scurt se pare, e timpul la sfârșit,
Nu ne lăsa să stăm în nepăsarea noastră,
Ajută-ne să stăm cu ochii pe fereastră.

Să fim mereu cu Tine, să nu ne opintim,
Să mergem înainte și să nu adormim,
Să stăm în priveghere, să stăm în ascultare,
Chiar dacă-n viață trecem prea des prin încercare.

Suntem copiii Tăi, stăm zece zile-n rugă,
Eu sper ca rugăciunea la Tine să ajungă,
A a noua zi de rugă, îți cerem o schimbare,
Vrem Duhul Sfânt să fie la noi în adunare.

Vrem ploaia Ta târzie, e timpul de pe urmă,
Suntem poporul Tău, suntem din a Ta turmă,
Ajută-ne să facem doar voia Ta divină,
Curând va veni Domnul, îl așteptăm să vină.
Emilia Dinescu

Comments are closed.