Gânduri triste
GÂNDURI TRISTE
( la moartea sorei Flori)
Ne obosește alergarea,
Durerile ne copleșesc,
Vedem cum vine încercarea,
În rugăciune mă opresc.
Ferice de cei care dorm,
Căci au trecut la simplu somn,
Curând, când Domnul va veni,
Acei ce dorm se vor trezi.
Noi plângem și chiar suferim
Când moare cei ce îi iubim
Și grupul nostru-i mai sărac,
O soră la somn a plecat.
Să ne rugăm pentru ai ei,
Mai mult de atât, Doamne, nu vrei,
Și un apel să ne trezim,
E timpul să ne pocăim.
Nu știm și noi cât vom trăi,
Nu știm nici dacă vom muri,
Știm că acum suntem chemați,
Spre pocăință, îndreptați.
Cu lacrimi mari mă rog acum,
Dar ruga nu pot să o spun,
Prin lacrimi eu acum vorbesc,
E timpul să mă pocăiesc.
Emilia Dinescu