În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată, am venit,
Sunt fericită tare, căci Domnul m-a primit,
E timpul meu de rugă, m-așez să povestesc,
În El am un bun prieten și tare îl iubesc.
Cu Domnul stau de vorbă, așa ca niciodată,
Eu știu că sunt greșită, dar știu că sunt salvată,
Ar trebui să fac schimbare radicală,
Dar eu sunt păcătoasă, eu nu sunt specială.
Aș vrea să am putere, să lupt cu tot ce vine,
Sunt slabă, sunt nimic de Domnul nu-i cu mine,
De aceea în rugăciune cu frații m-am unit,
E timpul meu de rugă, un timp mult prețuit.
Eu nu am nici un merit că am ajuns aici,
Tu nu ai nici un merit, noi nu suntem voinici,
Voința noastră-i slabă, în multe doar greșim,
De aceea cu suspine în rugă ne unim.
Noi am venit la Tine, în camera de sus,
Pe altarul rugăciunii noi listele am pus,
Sunt nume multe, Tată, căci mulți te-au părăsit,
Satana este șmecher, pe mulți i-a păcălit.
Sunt nume multe, Tată, pe care le rostesc,
Sub nume e un suflet, în rugă poposesc,
Eu doar rostesc un nume, dar Tu cunoști prea bine,
Ce s-a întâmplat cu-n suflet, de ce nu e cu Tine.
Te rog, ca să lucrezi așa cum Tu dorești,
Pe fiecare suflet, te rog, să îl trezești,
Eu cer, Părinte, acum să-i treci prin încercare,
Sau să le dai belșug și binecuvântare.
Tu știi ce e mai bine în dreptul tuturor,
Eu când mă rog, îți spun că nu îmi e ușor,
Printre aceste nume sunt și ai mei copii,
Mă rog și plâng cu lacrimi că știu că ai să vii.
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Păcatul este astăzi la modă, nu-i hulit,
Ne-am depărtat de Tine și suntem suferinzi,
E timpul de pe urmă și am devenit plăpânzi.
Bolnavi sunt mulți prea mulți, cu listele venim,
Venim în rugăciune, noi numele rostim,
E atâta suferință, durerea este mare,
Mulți nu rezistă, Doamne și pier în încercare.
Venim la rugăciune cu listele ce am scris,
Te avem ca Mare Medic și știm că ai promis,
Noi ne rugăm și credem că totul Tu conduci,
Pe listă sunt mulți tineri, copii mărunți și prunci.
Spitalele sunt pline de oameni prea firavi,
Spitalele sunt pline căci oamenii-s bolnavi,
În suferința lor, ei strigă doar la Tine,
E suferință multă, noi ne rugăm, vrem bine.
E suferință multă, e timpul de pe urmă,
Cu sufletul în lacrimi poporul vrea să-ți spună,
Noi știm că timpu-i scurt și știm că ne-am răcit,
Dar vrem să ne trezim, căci Tu ne-ai mântuit.
În alergarea noastră am rătăcit cărarea,
Dar cheamă-ne acasă, curând vine încercarea,
Trezește-ne din somnul ce strașnic ne-a cuprins,
E timpul de pe urmă, să stăm la ce e scris.
În jur sunt vești prea sumbre, războaiele lovesc,
Și în război e moarte, mulți viața părăsesc,
Ne-am depărtat de Tine și plângem cu amar,
De nu ne pocăim, totul e în zadar.
Nimic nu este bine, totul e doar fațadă,
Dar omul se amăgește, se teme ca să vadă,
Ne-am afundat în patimi și vicii ne-au cuprins,
De nu stăm lângă cruce noi știm, nu am învins.
Noi încă suntem bine, nu suntem zguduiți,
Dar stăm în amăgire, suntem chiar adormiți,
De vine încercarea, mă tem de o cădere,
De nu stăm lângă Tine, noi nu avem putere.
Chiar multe se întâmplă, de aceea ne rugăm,
Ne luăm de mână, Tată, o rugă toți strigăm,
Suntem o grupă mică, dar ne rugăm fierbinte,
Ascultă ruga noastră că Tu ne ești Părinte.
Deschide cerul, Tată, acum când ne rugăm,
Primește rugăciunea pe care o înălțăm,
Primește-ne pe noi, în rugă ne-am unit,
Suntem aici cu toții, așa cum ți-ai dorit.
Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
Îți cerem pocăință în dreptul nostru a pune,
Îți cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Suntem aici cu Tine și vrem și-n veșnicie.
Emilia Dinescu
