Fraților mei… de ziua fraților…
FRAȚILOR MEI… DE ZIUA FRAȚILOR
Mă duc cu gândul în copilărie,
Eu ce vă spun acum nu-i fantezie,
Am fost copii, pot spune a fost frumos,
Chiar dacă nimeni nu era faimos.
Am fost săraci, nu am avut prea mult,
Dar vocea cristalină, eu, încă o ascult,
Am fost o mână de copii și ne-am iubit
Și ne iubim și ne-om iubi în infinit.
Atunci, nu se știa de sărbătoare,
O zi a fratelui nu era-n calendare,
Am fost uniți și ne-am iubit mereu,
Eram copii și nu știam de greu.
N-am fost o soră ideală, am greșit,
Eram mai mare și v-am necăjit,
Dar erați totul pentru mine, vă iubesc
Și-n gândul meu, eu doar cu voi trăiesc.
E ziua fraților, e sărbătoare,
Am scris un gând și scriu chiar o scrisoare,
De-s singură, nu am un țel, nu am putere,
Cu frații mei voi trece orice durere.
Sunt fericită, am surori, am frați
Și lângă mama stăm toți adunați,
Mă rog la Dumnezeu ca viața să ne fie,
Unită aici, dar și în veșnicie.
De ziua asta, vreau să vă vorbesc,
Eu știu că știți ce mult eu vă iubesc,
Dar am un dor în piept, un dor profund,
Iar dorul acesta nu pot să-l ascund.
Aș vrea să fim mereu uniți ca frați,
Vă rog, spre Dumnezeu cu gândul vă îndreptați,
Luați Cuvântul sfânt și îl citiți,
Aș vrea în cer să fim cu toți uniți.
De ziua fraților am scris chiar o scrisoare,
În ea am pus doar suflet și candoare,
La veșnici ani, eu îmi doresc să fie,
Cu frații mei, eu vreau în veșnicie.
Emilia Dinescu
