Parabolă
PARABOLĂ
Doamne,
Am nevoie de palate,
Dă-mi-le, acum, pe toate
Căci, Doamne, eu am un vis,
Să trăiesc ca-n paradis,
Să fiu un zeu pe pământ,
Nu să fiu un om de rând.
Da, Doamne… Tu ai promis
Și am auzit că stă scris,
În genunchi să ne rugăm,
La cruce să ne aplecăm,
Să spunem ce ne dorim,
Că apoi, sigur, primim.
Vreau palate și castele,
Femei multe, maimuțele,
Vreau să am mașini de lux,
Multe vreau să am în plus.
Sunt un om de rând… și atât,
N-am luxul pe acest pământ
Și îți spun ce îmi doresc…
…Ce?!! Vrei să mă pocăiesc?!
Spui că Tu mi-ai dat de toate.
Mă rogi să iau Sfânta Carte?
Vrei în ea ca să citesc?
Vrei ca să mă pocăiesc?!
Da… Doamne, eu recunosc,
Am greșit și sunt un prost,
Chiar nimic nu mi-a lipsit,
Doar pe Tine te-am rănit
Cu ale mele vreri prea multe
Și dorințe neîmplinite.
Da… Doamne… Tu ai dreptate…
Acum văd… Mi-ai dat de toate,
Lipsuri n-am avut… din contră…
Da… Doamne… ce mi-a lipsit,
E că nu m-am pocăit,
Jertfa Ta nu am primit.
Doamne, eu îți mulțumesc,
Zilnic, eu te preamăresc,
Căci Tu aspru m-ai mustrat
Și-n lume nu m-ai lăsat.
Te rog, Doamne, să imi dai
Tot ce vrei și tot ce ai,
Să îmi dai și să primesc,
Doamne… să mă pocăiesc…
Emilia Dinescu
