În camera de sus

iunie 9, 2024

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus acum, am poposit,
E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Sunt bucuroasă tare, ștafeta o preiau,
În lanțul rugăciunii cu frații și eu stau.

E lanțul rugăciunii de Tine pregătit,
Eu nu am nici un merit, dar știu că am venit,
Cu frații mei în rugă, mereu, eu mă unesc,
Să spun o rugăciune, să spun ce îmi doresc.

Eu vin la Tine, Tată, cu listele ce am scris,
Pe liste-s multe nume, durere de nescris,
E multă suferință și boala s-a înmulțit,
Eu vin în rugăciune, cu frații m-am unit.

E timpul de pe urmă și teama ne cuprinde,
Căci cancerul atacă și boala ne surprinde,
Ne temem de durere, nu vrem ca să clacăm,
Ajută-ne, în rugă noi cât mai mult să stăm.

Venim uniți în rugă, strigăm cu disperare,
Căci totul este sumbru când treci prin încercare,
Venim la Tine, Tată, ești Medicul suprem,
Mărește-ne credința, nu vrem ca să cădem.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Pe listă-s multe nume, iar eu acum le-am spus,
Sunt tineri fără minte, în lume au plecat,
Căci i-a înșelat satana, se pare, i-a furat.

Venim uniți în rugă, căci noi suntem părinți,
Strigăm în disperare, noi știm, nu suntem sfinți,
Dorim cerul, Isuse, alături de copii,
Ne vom ruga întruna, doar Tu poți să-i apropii.

Continui rugăciunea, nu vreau să mă opresc,
Mă rog pentru acei ce Biblia vestesc,
Pentru acei ce luptă să împrăștie Cuvântul,
Căci trebuie să ajungă, exact, pe tot pământul.

E timpul de pe urmă și mulți sunt prigoniți,
Ei duc Cuvântul, Tată, unde nu sunt doriți,
Noi stăm în casa noastră, în rugăciune stăm,
Noi nu lucrăm în via-ți, dar vrem să ne rugăm.

Aduc în rugăciune orașu-n care stau,
Este prosper, Hristoase, dar oamenii nu vreau,
Nu vor să te cunoască, ajută-mă să fiu
Lumină pentru cei ce mă cunosc, mă știu.

Aduc în rugăciune pe ai mei vecini și frați,
Pe toți cei ce-i cunosc și pe ai mei cumnați,
Mă rog fierbinte, Tată, pentru poporul Tău,
Apropie-i de Tine, alungă pe cel rău.

Îți mulțumesc, Isuse, că ruga o primești,
Prin harul Tău cel sfânt la Tatăl mijlocești,
Deschide-ne privirea ca să ne pocăim,
Că-n palmele-ți străpunse, noi vrem să ne găsim.

E timpul de pe urmă, satana e învins,
Dar ca turbatul, Doamne, el plase ne-a întins,
Mărește-ne credința să stăm la ce e scris,
Căci vei veni pe nori, acesta nu e vis.

Mă rog pentru acei ce sunt în fruntea țării,
Pentru acei ce legea n-o lasă întâmplării,
Să dai înțelepciune la toți ce ne conduc,
Să țină cu dreptatea, cu cei ce greul duc.

Mă rog chiar pentru tine, cel ce acum citești,
Aș vrea ca tu pe Domnul, cu drag, să îl primești,
E timpul de pe urmă, nu știm ce va veni,
Dar știu, prin pocăință mai buni vom deveni.

Închei doar cu speranță această poezie,
E o poezie scrisă acum pe o hârtie,
Dar eu o am în suflet, mă rog și sper mereu,
Să fim în veșnicie, chiar toți cu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

Comments are closed.