Gânduri la început de toamnă
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ
Doamne, ce mai trece timpul, vara asta s-a sfârșit,
Nu știu cum, dar iată, toamna, doamna toamnă a revenit,
Gustar s-a retras ușor și n-a spus la revedere,
Răpciune, ca verișor, n-are atâta putere.
Roadele noi le culegem și mult ne mai bucurăm,
Căci septembrie e luna, hambarele încărcăm ,
Eu îmi fac o analiză acum la început de toamnă,
Și constat, chiar cu durere, faptele mă cam condamnă.
Este timpul cercetării, chiar dacă mai este timp …
Septembrie este… știm… lună dintr-un anotimp,
Nu știm câte anotimpuri vor mai trece peste noi,
Dar când va veni sfârșitul, vom cunoaște un război.
Eu îmi doresc bogăție ca-n septembrie să fie,
În hambarele din cer este numai bucurie,
Viața veșnică o vreau, da, îmi doresc veșnicia,
Să gust din recolta sfântă, asta este bucuria.
Emilia Dinescu