Gândurile mele

septembrie 7, 2024

GÂNDURILE MELE
E toamnă, mă plimb prin parc, privesc spre cer,
E a șaptea zi din săptămână, nu-i mister,
Cu Domnul meu m-am întâlnit și l-am luat acasă,
Căci viața e o călătorie, dar fără Domnul nu-i frumoasă.

Mă plimb printre copaci, foșnet de frunze moarte,
Aș vrea să nu le calc, dar n-am pe unde, frate,
Pământul este plin de frunze ce au căzut,
Pământu-au îmbrăcat și plapumă a făcut.

Aș vrea să zbor cu stoluri ce pleacă de aici,
Și fructele sunt coapte, panerele sunt mici,
Avem multă avere, pământul este plin,
Și doru-a copt în mine, un dor de cer divin.

Privind spre ceru-albastru, o rugăciune spun,
Călătoresc cu gândul, dar gândul mi-l adun,
Eu știu că rodul toamei acum îl adunăm,
Dar ne dorim, ca rod, în ceruri noi să stăm.
Emilia Dinescu

Comments are closed.