Intercer – Poezii si editoriale

RĂMÂNE… MÂNGÂIEREA…
Un strigăt de ajutor, de neputință cruntă,
Un strigăt în tăcere, doar cerul să-l audă,
Eu mă confrunt cu mine, nu-mi place ce zăresc,
Prea multă neputință, zadarnic mă zoresc.

Eliberat de mine mă plimb, sunt agitat,
La fel ca și copacii și eu sunt dezbrăcat,
Exact ca frunza moartă ce șade la pământ,
Cu toată a mea mândrie mă simt un om înfrânt.

O confruntare amară, dar foarte necesară,
Se întâmplă anual, când viața dă să piară,
Natura amorțește, nu moare, va învia,
La fel e și cu omul și cu evlavia.

Un strigăt de speranță, de acum promit, să fie,
Îți cer să-mi iei mândria, să-mi dai smerenie,
Mă simt eliberat de tot ce-i neputință,
Nimic nu e zadarnic, atunci când ai credință.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad