Intercer – Poezii si editoriale

MINUNEA DE A MAI SIMȚI O TOAMNĂ
Roșesc, sunt rușinată, căci multe toamne am prins,
Deși n-am meritat, păcatul m-a învins,
Exact cum cade frunza, așa eu am căzut,
Nu am simțit durere și multe am mai făcut.

În viață-s călătoare și doar călătoresc,
Călătorind, se pare, în multe cam greșesc,
Privesc în urmă acum, regret câte am greșit,
Dar iată, încă o toamnă în dar mi-ai dăruit.

E toamnă, e frumos, pământul s-a îmbrăcat
În mantie de frunze, de ger e protejat,
Mirosul diafan, gutuie aburindă,
Eu stau și savurez mirosul chiar în tindă.

E liniște deplină, doar vântul molcom bate
Și-n adierea lui o frunză-n ram se zbate,
Așa este și viața, se zbate când e vânt,
Îți mulțumesc, Hristoase, mă ții pe acest pământ.

Eu nu am meritat o toamnă să mai prind,
De aceea mulțumirea în versuri o cuprind,
Sunt călătoare, Doamne, eu doar călătoresc,
Aștept să vină clipa, pe nori să te întâlnesc.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad