Gânduri
GÂNDURI
Mi-e frică de cădere, sunt om și pot rata,
De aceea strig întruna, eu strig, nu mă uita,
În palma Ta, Hristoase, e scris numele meu,
Aș vrea metamorfoză să fie-n al meu eu.
De orice adiere mă tem, nu vreau să pic,
Privind covor de frunze, devin chiar melancolic,
Dar mă trezesc instant, un freamăt se aude,
Prin freamătul de frunze natura îmi răspunde.
Privesc cerul cu dor, doresc Hristos să vină,
Crepusculul de seară ne ia chiar din lumină,
Dar nu mă tem, avem crepuscul dimineața,
Crepusculul ne spune, s-avem mereu speranța.
Sunt om și am căzut la slabă adiere,
De lupt doar eu, degeaba, nu am nici o putere,
Dar strig la Dumnezeu, crepuscul de speranță,
Metamorfoză este, prin Domnul, a mea viață.
Emilia Dinescu