În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
E timpul meu de rugă în camera de sus,
Tot timpul care îl am, e darul Lui Isus,
Prin harul Lui trăiesc, prin harul Lui eu scriu,
Mă iau cu voi de mână și strig, Hristos e viu.
Isus m-a așteptat, cu listele eu vin,
Nu sunt plictisitoare, mereu am să revin,
Citesc listele lungi, sunt cei care au plecat,
Ei au plecat în lume și lumea i-a înșelat.
Nu sunt doar nume, Tată, ei sunt copiii Tăi,
Nu sunt mai răi ca noi, noi suntem cei mai răi,
Au rătăcit cărarea și bâjbâie în lume,
Ei sunt copiii Tăi, nu sunt doar simple nume.
E lista lungă, Doamne, îl spun pe fiecare,
Eu știu că nici un suflet nu este un oarecare,
Dacă pe noi ne doare, Tu suferi și mai mult,
Căci fiecare suflet e-n lume și-n tumult.
Nu mă ridic din rugă și strig la Dumnezeu,
Căci suferința-i mare și cu durere-i greu,
Avem bolnavii noștri, pe liste noi i-am pus,
Îți cerem vindecare și pacea cea de sus.
Spitalele sunt pline și boala este grea,
E timpul de pe urmă și știm, satana vrea,
Prin suferință, boală el vrea să ne sustragă,
De aceea ne trimite mereu câte o plagă.
Și veștile ce vin sunt sumbre și amare,
Creștinii sunt închiși, mulți mor în închisoare,
Ei nu sunt judecați, sunt omorâți și atât,
Fiindcă satana știe, curând e doborât.
A fost învins la cruce și timpul este scurt,
De aceea vrea să înșele, cu șiretlic și furt,
Eu stau în rugăciune, mă rog pentru putere,
Mă rog pentru credință, căci dragostea nu piere.
Emilia Dinescu
