Toamna vieții
octombrie 16, 2024
1472. TOAMNA VIEȚII
E toamna vieții mele, eu toamna anii-mi număr,
E o ciclicitate, atunci când îi enumăr,
Nu e maturitate, e doar o acceptare
Și e banalitate, de nu e transformare.
În toamna vieții mele eu am realizat,
Că important e-n viață să fi doar asumat,
Nu este un sfârșit, chiar dacă ai greșit,
E timpul să accepți că ai îmbătrânit.
Ce dacă am un rid și părul mi-a albit,
Ce dacă transformare așa nu mi-am dorit,
M-am acceptat pe mine și e maturitate,
Și ridul, și albitul e tot ciclicitate.
Emilia Dinescu
