Colegilor mei
1512. COLEGILOR MEI
Au trecut anii peste noi, suntem bătrâni, dar tot copii,
Trăim închiși în trupul nostru, cu noi ce am fost ne-om contopi,
Ne-am întâlnit acum un an, ne-am revăzut cu bucurie,
De atunci suntem chiar virtual, uniți în altfel de chimie.
Mă uit la mine, sunt bătrână și pe alocuri am albit,
Dar eu în suflet sunt copilă, un sentiment deosebit,
Aș vrea să spun că sunt matură, dar sunt copil neîncetat,
Trăiesc prin rime și cuvinte, nimic ce a fost, n-am uitat.
Au fost momente delicate, dureri prin care am trecut,
Și noi am fost trecuți prin toate, pe doamna noastră am petrecut
Pe un ultim drum noi am condus-o și ne-am luat la revedere,
Dar vreau să cred și vreau să sper că nu uităm a ei putere.
Noi suntem noi și suntem unici, aș vrea, acum, să vă trezesc
O dulce, caldă amintire și să vă spun ce îmi doresc,
Doresc să nu uităm vreodată, copii în clasă ne rugam,
Cu doamna noastră învățătoare despre credință șușoteam.
Acum când nu mai este doamna să ne vorbească de Hristos,
Ar trebui, ca cu credință, să luăm Cuvântul, e frumos,
Să luăm Scriptura s-o citim, nu știm cât pe pământ vom fi,
Dar eu doresc în veșnicii cu toți să fim, a ne întâlni.
Aș vrea pe toți să vă întâlnesc, mai des aș vrea să ne vedem,
Suntem uniți, dar în probleme și în necazuri ne pierdem,
Eu știu că totu-i efemer și totu-i trecător aici,
Dar în Cuvânt e scris de cer și sper să fim acolo veșnici.
Emilia Dinescu
