În camera de sus
1537. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus noi iar ne-am adunat,
Ne-am strâns în rugăciune de când s-a înserat,
Noi ne-am luat de mână, suntem frați în credință,
Începem săptămâna cu rugă, biruință.
Suntem biruitori cât ne întâlnim la cruce,
Stăm ancorați în Tine, cu Tine-i viața dulce,
Chiar dacă sunt și spini, chiar dacă e durere,
Noi vrem să stăm în rugă, căci Tu ne dai putere.
De multe ori clacăm, ne temem de furtună,
Uităm că lângă Tine vremea curând e bună,
Ne temem de întuneric, ne temem de cădere,
În lanțul rugăciunii strigăm pentru putere.
Ne pare lungă clipa când suntem șlefuiți,
Și un moment ne pare când suntem fericiți,
În alergarea noastră să nu ne îndoim,
Oricât aș fi de nor, curând va fi senin.
Vin vești ce îngrozesc, război și suferință,
Calamități pe ape, să stăm tari în credință,
Cutremure și foc, distrugere și plâns,
În lanțul rugăciunii cu toții azi ne-am strâns.
E multă suferință, mulți nu au ce mânca,
Prin tot ce se întâmplă încerci biserica,
Azi mă încerci pe mine, să vezi de-s credincioasă,
Să dau la cel ce n-are mai mult decât o masă.
Mulți nu au apă, Doamne, de sete se ofilesc,
Iar eu, ca un netrebnic, nu apă îmi doresc,
Deschide un izvor, să curgă Duhul sfânt,
Trezește-mă din somn, sunt semne, vii curând.
Emilia Dinescu
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.