Rugăciune
34. RUGĂCIUNE
Doamne, Tu ne-ai creat pe fiecare-n parte
Și ne cunoști; ne-ai scris în marea Carte,
Ne pregătești s-avem un loc acasă,
Dar lumea ne atrage, nu ne lasă.
De aceea, Doamne, vin c-o rugăciune,
O rugăciune, Doamne, pe care n-o pot spune,
Căci vorbe nu-mi găsesc, dar inima mi-o știi,
Ajută-mă să cred, căci știu c-ai să revii,
Te rog, să pui credință, speranță și un nou țel
În pieptu-mi ce se zbate; oh, Doamne, nu mă înșel,
Tu ești divin și asemeni ca Tine tre’ să fim,
Dar noi suntem lumești și nu ne pocăim.
Te rog, Doamne, m-ajută să fac doar voia Ta,
Să îndrept tot ce greșit-am; să fiu precum vrei Tu,
Te rog, m-ajută Doamne, ca viața ce o port
Să o accept ca dar, căci Doamne, nu mai pot.
Tu ai fost plin de milă și mult m-ai ocrotit,
Din prima clipă, Doamne, pe mine m-ai iubit,
De aceea, Doamne, șterge și uită al meu păcat,
Căci ai promis, Părinte, și știu că m-ai iertat,
Ajută-mă, o, Tată, ca veșnic să-ți slujesc
Și orice ar fi, pe Tine mereu să te iubesc.
Emilia Dinescu
