De vorba cu anul vechi…
Esti pe punctul de plecare…
Iti privesc hainele,
nu mai sunt albe…
Au aparut multe pete,
negre, maro, violete,
fiecare pacat a lasat urme
vizibile,nedemne…
La inceput am crezut ca va fi bine,
sincer vorbind,
chiar am dorit sa-L i-au pe Isus cu mine.
Cateva zile,
imi aduc aminte foarte bine,
am trait clipe de intensa fericire…
Apoi mi s-a parut ca Isus
nu poate merge asa de repede
si L-am lasat ceva mai departe,
dar I-am spus sa ma astepte,
eram de fapt pe aceeasi planeta…
Am alergat singur in noapte,
cat am putut de departe,
convins ca El ma asteapta,
dar timpul m-a tinut captiv,
la mare distanta…
Totdeauna am crezut
ca pot stapani vointa si timpul,
iluzii tragice, bune de pierdut
destinul si trupul…
Privesc in tacere urmele trecutului…
Din nefericire
cu pamantesti solutii
nu se mai pot sterge…
Ma gandesc la Isus…
L-am parasit intr-un colt pustiu de planeta…
In suflet era frig si era ceata…
Ma intreb daca El inca asteapta…
Imi privesc iarasi hainele…
Sunt patate, rupte si murdare…
Anul Nou ma asteapta la poarta!
El trebuie sa intre in casa…
Am nevoie de o alta haina…
Aceasta trebuie spalata…
Lasati-ma sa alerg la Isus!
Doar sangele Lui mai poate curati
o haina patata…
Anul Nou ne asteapta!
Gabriel Neagu
25 decembrie 2010
