Pe-nserat
M-am gândit… Ce aş putea
Pe înserat a vă ura?
Ani mai mulţi?
O, Doamne-aş vrea,
Adu veşnicia Ta!
Bani mai mulţi?
Câstigul tot investit nu într-un ‘’lot’’
Al valorii pământeşti…
Adunaţi comori cereşti!
Tot bucate-mbelşugate?
Gust la masă şi în casă
Şi-n afară şi în toate
Sare… ce aduce-n plus
Dorul după Cel de sus!
Soarele să strălucească
Prin a inimii fereastră
Doar cu dragoste frăţească
Ca lumina-I să cuprindă
Paşii obosiţi în tindă…
Să-nveşminte şi prin fapte şi cuvinte
Cu speranţă
Pe cel gol ce doar o zdreanţă
Mai îmbracă…
Haină… Cine rost să-i facă?
Du-l la Cel ce S-a făcut aşternut
Şi-a croit ‘n-aşa iubit
Nume nou, de mântuit!
M-am gândit… Ce altceva
Înc-aş mai putea ura?
N-am găsit ceva anume
Pentru că această lume
E doar frunză trecătoare…
Poate sufletul s-adune
Şi din rouă şi din flori
Şi din truda de cu zori
Dramul de întelepciune:
“Toate sunt deşertăciune!”
Ce rămâne? Doamne… pune
Visul de-a ajunge-Acasă
Dor, privirea, împlinire,
Crez şi mers şi vers cântare
Să răsune munţi şi mare
Ca să ştie orişicine:
Maranatha! Domnul vine!
Anisoara Enea – Roman
