Intercer – Poezii si editoriale

1617. ODĂ FRUMUSEȚII IMPERFECTE
Acum scriu cu naturalețe despre mine,
Dar nu a fost mereu așa de bine,
Am fost o complexată și mă simțeam ratată,
Dar azi pentru trecut mă simt doar vinovată.

E vorba doar de simpla și banala acceptare,
Să te accepți pe tine și a ta încercare,
Dar este dificil când tânăr ești și fără minte,
Și vrei cu disperare să-ți ascunzi handicapul sub veșminte.

Acum îmi amintesc cu un farmec mai aparte, mă amuză,
Dar în trecut mă ascundeam de mine, mereu găseam o scuză,
Am înțeles târziu că-s unică, unicitate-n mine pusă de Dumnezeu,
Autenticitate în handicap, nu ca blestem, ca un cadou al meu.

Naturalețe-n mine ai să găsești mereu, nu mă ascund,
Accept ce sunt, încerc să fiu mai bună și să gândesc profund,
Eu nu am nici un merit, dar sunt o fericită,
M-am acceptat pe mine, sunt o femeie imperfectă, dar iubită.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad