Intercer – Poezii si editoriale

1620. UMBRA CALDĂ A BUNICII
Umbra caldă a bunicii este în inima mea,
Eu aș vrea să povestesc în câteva versuri de ea,
A fost mamă eroină, cu răbdare a crescut,
Pruncii ei au ajuns oameni și bunica le-a fost scut.

Ea a fost și ciobaniță, gospodină-n casa ei,
De multe ori era mamă pentru bieții mielușei
Care părăsiți de oaie, îi creștea doar cu iubire,
Avea un zâmbet aparte, eu o spun din amintire.

Nu avea învățătură, carte n-a făcut prea multă,
Însă avea școala vieții, chiar dacă nu era cultă,
Povești ne spunea, cu zâne, din tradiția locală
Sau ne povestea blajin, chiar din viața ei reală.

Era simplă în purtare, n-a avut viață ușoară,
A suferit de micuță a suferit de fecioară,
A trecut prin molimi grele, prin război și prin durere,
Însă a fost credincioasă, Dumnezeu i-a dat putere.

Nu stăteam prea mult cu buna, că eram tare departe,
Însă vara petreceam când eram la ea, aparte,
Viața noastră era altfel, nu era ca la oraș,
Era simplă, dar frumoasă, viață ca de îngeraș.

Amintiri eu am destule și le port cu bucurie,
Și a ei învățătură a rămas ca mărturie,
Ne amintim a ei iubire și răbdare tot mereu,
Mi-amintesc cum povestea și vorbea de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad