Intercer – Poezii si editoriale

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus strigăm la Tine, Doamne,
Să ne hrănim cu Tine, să nu ne fie foame,
Să te avem în noi, când trecem prin durere,
Tu ești etern și veșnic și Tu ne dai putere.

Strigăm în rugă, Tată, credința să nu scadă,
Cărarea e îngustă, nu vrem nimeni să cadă,
Ispitele sunt multe, satana e turbat,
E timpul de pe urmă, poporu-i încercat.

Suntem o grupă mică, dar ne luăm de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Noi nu suntem nimic, Tu ești puterea noastră,
Te așteptăm să vii, cu ochii pe fereastră.

Avem Cuvântul Tău prin care ne vorbești,
Deși nu merităm, noi știm, Tu ne iubești,
Tu ne-ai adus aici, prin harul Tău trăim,
Ajută-ne, să credem, să nu ne opintim.

Venim uniți în rugă și cerem îndurare,
Să nu ne părăsești în crunta încercare,
Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,
Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină.

E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,
Noi știm că răutatea va fi curând cenușă,
Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,
Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har,
Nu meritam nimic, dar dragostea-ți fierbinte,
M-a înfiat pe mine și Tu îmi ești Părinte.

Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui,
Aș vrea cu rugăciunea în slavă să mă sui,
Să stau doar lângă Tine, să nu mă tem nicicând,
Căci vreau să fiu cu Tine, Tu vei veni curând.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc, pe mine acum Tu m-ai primit,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Pe fiecare nume în rugă îl strigăm.

Îți cerem vindecare, îți cerem alinare,
Căci suferința-i cruntă, durerea este mare,
Îți cerem harul Tău și bunătatea Ta,
În orice suferință durerea este grea.

Spitalele sunt pline și medicii puțini,
Și mulți parcă nu-s oameni, au devenit haini,
Nu mai există milă, doar banu-i la putere,
Au uitat jurământul, ei știu doar a lor vrere.

E multă suferință și boala este grea,
Când suntem în durere și viața pare rea,
Ne agățăm de Tine, ești Medicul suprem,
Ajută-ne, în toate, în Tine să credem.

Nu vrem ca să clacăm, necazul ne pândește,
Ascultă rugăciunea ce lacrima șoptește,
Eu nu mai am cuvinte, dar stau în adorare,
Ajută-mi să-mi duc crucea și-n astă încercare.

Mă încred în Tine, Tată, nu vreau ca să cârtesc,
Prin viața mea și versuri mereu să te slăvesc,
Îți cer doar biruință, pe cale să rămân,
Și timpul pocăinței nu vreau să îl amân.

În camera de sus strigăm doar cu credință,
Pământul este groaznic, prin Tine-i biruință,
Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici,
Te rog, în a Ta slavă, tot Tu să ne ridici.

Suntem părinți și plângem, copiii au plecat,
Au rătăcit cărarea și Te-au abandonat,
Ei cred că lumea-i miere, păcatul i-a învins,
Dar știm că-n piept credința nu este un foc stins.

Noi i-am crescut cu Tine și încă jar mai este,
Ajută-i să înțeleagă că viața nu-i poveste,
Trezește-i, le vorbește, ei încă însetează,
Chiar dacă pare-n lume că ei chiar se distrează.

Nu îi lăsa, Părinte, în voia lor greșită,
Ajută-i să înțeleagă, au viața prețuită,
Tu ai plătit un preț, Tu i-ai salvat la cruce,
Ei cred că-i bine-n lume și viața este dulce.

Trezește tineretul ce este amorțit,
Ajută-i să înțeleagă ce mult Tu i-ai iubit,
Căci ai murit pe cruce, ca jertfă te-ai adus,
Trezește toți copiii, căci timpul s-a cam scurs.

Noi plângem cu durere, Tu plângi cu suferință,
Căci vrei ca fiecare să crească în credință,
E timpul de pe urmă și știm că rugăciunea
Ce o strigă un părinte, va fi curând minunea.

Noi credem că copiii ce astăzi rătăcesc,
Vor regăsi cărarea, vor știi că te iubesc,
Se vor întoarce, Tată, în barca de salvare,
Nu cerem nici blestem, nici binecuvântare.

Lăsăm în voia Ta, noi știm că am greșit,
Dar știm că Tu ești mare, noi știm ce am primit,
Lăsăm în voia Ta, în rugă așteptăm,
Copiii să se întoarcă și să-i îmbrățișăm.

În camera de sus poporul e adunat
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
Tu ne-ai chemat aici, noi doar am ascultat,
Și-n sfântă rugăciune cu toții am strigat.

Noi ne-am unit în rugă, doar la chemarea Ta,
Te rog pe acest pământ pe noi nu ne uita,
Suntem încă din lume, suntem slabi și greșiți,
Prin harul Tău puternic noi suntem mântuiți.

Suntem laodicea și suntem disperați,
De multe ori ne temem când suntem încercați,
Dar credem cu tărie că harul Tău divin,
Ne va salva din moarte, ne va salva se chin.

Te așteptăm cu dor, suntem a Ta mireasă,
Dorim în cerul sfânt, vrem să plecăm acasă,
De mână ne luăm, te așteptăm mereu,
Tu ești al nostru Tată, al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad