Incepe sa traiesti…
Pierduta in negura vremurilor,
fiinta umana priveste cu dor
splendorile cerurilor,
mainile si piciorele ii tremura,
gandurile o sperie,orizontul se naruie…
Oare cat de departe sunt portile Edenului?…
Fructele neascultarii
ii amaresc viata,
urletele lupilor si leilor
ii tulbura existenta,
spinii ii inteapa mainile,
pietrele ii ranesc picioarele,
viata este atat de nesigura…
Cata nevoie avea acum de linistea Edenului…
Robit de greutatea pacatului,
subjugat de furia oarba a patimilor,
omul cade tot mai des
in tarana pamantului,
lutul si fiinta umana scriu zilnic
o alta pagina tragica…
Plecat in umilinta si neputinta,
omul cade deseori in amara sclavie,
dar cerul erupe de atata iubire
si cu voce de tunet striga:
“Ridica-te esti un om liber!”
Il vad privind iarasi cerul,
il zaresc admirand orizontul,
dar privirea i se opreste obosita si cuminte
la cruce…
Acolo a trebuit ca Mielul lui Dumnezeu
sa moara,
doar sangele Sau putea curati pamantul
de blestem si de boala,
universul intreg plangea de durere
in timp ce Isus,
cu palmele Sale ,strapunse pe cruce,
ne schimba viitorul…
Spre dimineata,
inainte ca zorii zilei sa inunde spatiul,
Fiul lui Dumnezeu a fost chemat afara,
nu putea mormantul sa-l tina prizonier
pe singurul Creator de viata si speranta…
Atunci Dumnezeul cerurilor,
intr-o mare risipa de iubire,
a condamnat omenirea la fericire…
S-au deschis larg portile mormantului,
s-au miscat in balamale lor
portile Paradisului,
iar Fiul luminii a intins un pod de iubire
pentru ca oricine crede sa vina,
acolo unde poate gasi nemurire
si fericire…
Astazi ,Isus Domnul,
intinde tuturor o mana de iubire,
alaturi si impreuna cu El
vom putea incepe sa traim
o viata plina de lumina.
Din ceruri,
intr-o nedescrisa glorie,
revine pe nori Regele regilor…
Cei mantuiti privesc cu bucurie cerurile!
Viata de pe planeta albastra
va deveni in curand
o simpla fila de istorie antica…
Gabriel Neagu
20 01 11.
