Flori de gheaţă
februarie 8, 2011
Flori de gheaţă-n suflet tremurând,
S-au topit când Te-au văzut pe Tine,
Şi îndată-ntunecatul gând,
Dispăru înlocuit de bine.
Ai venit ca să aduci căldura,
Şi lumina, pacea, bucuria,
Ai înviorat toată făptura,
Înnoită-n inimă-i tăria.
Nepăsarea şi indiferenţa,
Le-ai gonit degrabă categoric,
Dragostea în tot este esenţa,
E noul sistem valoric.
Mai apoi iertarea-ngăduinţa,
Împărţite lesne orişicui,
Mână-n mână merg cu biruinţa,
E formula vieţii, legea cerului.
Flori de gheaţă de răsar pe cale,
Suflete de piatră de-ntâlneşti,
Cu grijă în mâinile Sale,
Aşează-le, pot fi vase cereşti!
Flori de gheaţă albe, lucitoare,
Soarele iubirii le-a gonit,
Lacrimi de preasfântă adorare,
Stropi de aur ele-au devenit.
Floare de colt
