Așteptătorul
februarie 14, 2011
Cartierul pleoapele-și închide,
Doar vântul mai colindă singur,
Uitate-s zilele toride,
Departe e al florii mugur.
Creștinul plânge în tăcere,
În rugăciune lângă pat,
El Duhul Sfânt imploră. Cere
Putere, sfat neîncetat.
Înconjurat de răutate,
De viclenie, egoism,
Faptele sale nepătate,
Răsar din sincer altruism.
Mereu, mereu avertizează,
Că Domnul vine în curând,
Veghind, având atenția trează,
Spre Apa Vieții alergând.
El dornic cercetează cerul,
Să vadă norul alb promis,
Compară zilnic caracterul,
Cu-al Salvatorului trimis.
El speră, cântă, ades plânge,
Pentru puțini salvați deplin,
Recolta cerului prin sânge,
Oprește-al răului venin.
Har lângă har, zi după zi,
Orișice suflet e chemat,
Iubirea Domnului a fi,
În adevărul minunat.
Floare de colț
