Verde
mai 23, 2011
Pe-un ţărm îngheţat de frigul polar,
Sub stânca lovită-n furtună,
Creşte încet firul verde şi iar
Se naşte o lume mai bună.
Azi codrul cel drag, la margini cu fragi,
E-un jalnic chip cu aspre buturugi,
Pierdute-n neguri chipurile dragi,
Urme neclare pe albite cruci.
Un loc ferit de vânt adăposteşte,
O buturugă-n care-a răsărit,
Fraged vlăstar ce iute creşte,
Ca şi un prunc în braţul obosit.
Fir verde al credinţei curajos,
Păzit de al iubirii tainic dar,
Creşte puternic tot mai sus frumos,
Lâng-al speranţei înălţat altar.
Floare de colţ
