Idoli
august 27, 2011
Din lemn sau piatră, bronz, vopsele,
Cu chip de om sau animal,
Nu mă despart nicicând de ele,
De zeităţi, cred, e normal.
Renume, bani, familia dragă,
Pe soclul lor mă înconjoară,
Din zori în ziua mea întreagă
Le tot slujesc până în seară.
Alerg, mă zbucium, mă frământ,
Să tot rezolv şi să-nmulţesc,
Lovesc de multe ori în vânt,
Dar pacea nu o mai găsesc.
Împart la toţi doar fapte bune,
Sunt implicat ca misionar,
Când soarele în zare-apune,
Văd c-am uitat de Domnul iar.
Păţeşti la fel şi tu creştine?
Te regăseşti n-acest tablou?
Cine-i pe locu-ntâi la tine?
Nu crezi că-i bun un program nou?
Zâmbi atunci Isus spre mine,
Si uşa grabnic I-am deschis,
M-a aşteptat destul, ştiu bine,
Acum e primul, am promis.
Floare de colţ
