Amicii mei
septembrie 10, 2011
Doi amici cu faţa plată,
Mă-nsoţesc neîncetat,
Nu uit de ei niciodată,
Nici la masă sau spălat.
Nu mă cert cu ei deloc,
Nici nu-mi iau vreo jucărie,
Ei nu strigă când mă joc
Şi uit temele a-mi scrie.
Când sunt trist sau supărat,
Ei nu pot să mă aline,
Nici la piept îmbrăţişat
Nu-s în stare a mă ţine.
Iar de-s vesel, fericit,
Ei nu sar ca mine-n sus,
Stau serioşi, ton potrivit,
Orice glumă le-aş fi spus.
Cred c-aţi înţeles, copii,
Cine sunt amicii mei,
Ce-mi iau timp şi bucurii,
Căci vrăjesc fără să vrei.
Într-o zi am hotărât,
Şi solemn nevoie mare,
Să le-aşez frumos la gât,
Un program de funcţionare!
Floare de colţ
