Ciucure cu fir albastru
Isi aminteau… povestea intalnirii lor
La Croitor!
Fiecare avea ceva mostenit
In randuiala hainei lui…
Si de aceea, fiecare isi prezenta
Cu grija modelul…
Nu era in felul obiceiului de rand
Mai curand, adevereau ca sunt
De prin alte locuri
La cele patru colturi ale hainei
Unul dintre ei ceru sa i se faca
Ciucuri, prinsi cu fir albastru..
Dar Croitorul parea ca nu prea intelege
Cum ar putea ca sa mai lege
Firul albastru de… ciucuri, de lege
Peste haina timpului scurs…
Si s-a vazut ca era dus
Cu gandul in alta parte
I se putea citi in privire
Ca intr-o carte deschisa
O… nedumerire!
Iar fata Lui spunea ca nu era
Un croitor oarecare
Ca n-ar avea asemanare
Cu unul din maestrii lumii
Ne privea pe amandoi…
Parca ne cerceta pe fiecare dintre noi!
Si ne-am vazut ca eram… GOI !
M-a intrebat pe mine:
Acesta e modelul pe care vrei sa-l fac?
Si m-am vazut atat de… SARAC!
Materialul, m-a intrebat El,
Nu ti se pare ca… intr-un fel
Nu e chiar porivit?
Am ocolit raspunsul!
Ca unul care credeam ca stau bine
In ale cunoasterii
Am inceput sa dau argumente
Doar ma stiam bogat si… multumit…
Dar am aflat ca sunt NENOROCIT!
Si… la privit mai ORB decat toti orbii!
Atunci am inteles ca trebuie sa-L las pe El
Cu mainile-amandoua
Sa-mi faca haina cea noua
Cusuta-n urma acului de… ceas de Ghetsemani
Cu rosul fir al sangelui jertfit
De peste ani…
Cu ciucuri de recunostinta-n pocainta!
Si pretul? N-am mai indraznit sa-ntreb
Era deja platit pretul rascumpararii mele!
Si… ca si cum mi-ar fi stiut intrebarea
S-a apropiat de inima mea
Sa-mi ridice apasarea
A zambit si mi-a soptit:
”Fiindc-atat de mult te-am iubit!”
Sa-ti aduca aminte!
Ramaseseram fara cuvinte
Uimiti de-atata dragoste si dor
In regasire…
Si n-a mai fost nevoie de fire albastre
Treaza sa tina privirea…
Ciucure sa poarte…
Caci… intalnise IUBIREA!
Anisoara Enea