Trupul
Într-o zi, ce întâmplare?!
Trupul bine dezvoltat
Și-nchegat, s-a supărat
Iar în el revoltă mare.
N-a fost cineva sau care
Să se ducă orișiunde.
Mâinile, ia-le de unde,
S-au ascuns în buzunare.
Deci cu toate, ochi sau gură,
Să comande tot mereu,
Să observe ce e rău,
Doar voiau și se făcură.
Vai ce trup, ce arătare,
Nu mai dai pe el un ban,
Ce diform, ajuns sărman,
Creatură vorbitoare!
––––––––––
Tu, copile, ia aminte,
Nu poți fi doar ochi sau gură,
Ia acum învățătură
Lucrul tău ți-l fă cuminte!
Tot ce face fiecare,
Este bun, folositor,
E strădania tuturor
Și niciunul nu-i mai mare!
Toți sunt triști, de unul plânge,
Căci Biserica e-un trup.
Ei lucrează ca-ntr-un stup,
Veseli când dreptatea-nvinge!
Floare de colț