Cântarea mea…
Cântarea mea…
Cântarea mea cea mai frumoasă
E despre dragostea cea mare
Ce Tatăl ceresc, cu-ndurare,
Ne-a dat-o în grija-I maiestoasă
Prin Jertfa Sa cea salvatoare
Din planul de răscumpărare.
Când la Calvar, în răstignire
Prin crucea ce-a fost înălţată
Purtând pe ea Jertfa curată
Ne-a dat-o-n scumpa Sa iubire,
A fost pe deplin confirmată
Prin suferinţa grea purtată.
Cântarea mea cea mai frumoasă
E despre-a harului înţelepciune
Văzând în ea, marea minune
Plină de farmec şi duioasă,
Ce-n veci de veci nu va apune
Vibrând pe-a imnurilor strune.
Căci la Golgota, sus pe cruce
De bună voie a acceptat
Să poarte-al lumii grav păcat,
Ca mântuirea spre-a ne-aduce
Prin sângele sfânt ce-a vărsat
Cu capu-n spini, încoronat.
Flavius Laurian Duverna
05 iulie 2012
