Albumul
Ciudat album pe masă apărut,
Printre atâtea lucruri mici și noi,
Ce mă surprinde, e-al său conținut
Doar unica poză în două foi.
Dreptunghiul alb nu are personaj,
Un teritoriu gol, imaculat,
Nu încadrează-n el niciun peisaj,
Crâmpei de viață imortalizat.
Cine să fie cel ce l-a lăsat?
Un dar nu poate fi desigur, clar!
Un gând mă-ndeamnă s-ascult al său sfat,
Să inventez un joc imaginar.
Așa apar pe rând, eu mic copil
Și mama, apoi tata, bunicii,
Grădina, casa, mobila cu stil,
Un ursuleț de catifea, amicii…
Cu ochii-nchiși dau timpul înapoi,
Prin anotimpurile vieții zbor,
Pădurile de brad sau pajiști moi,
Revăd fără odihnă călător.
Și mai adânc merg în istorie,
Văd toți strămoșii ca într-un muzeu,
Demni, neînfrânți și plini de glorie.
M-aud șoptind Acum e rândul meu!
Închid albumul. Jocul s-a-ncheiat.
L-așez în bibliotecă visător.
Din toate-acestea am desprins un sfat
Să lupți mereu, să nu renunți ușor!
Floare de colț
