Inceput de An nou
Bate la portile sufletului
un inceput de An nou
si nu stiu daca trebuie sa fiu multumit
sau sa fiu trist…
Privesc urmele pasilor Tai
conducandu-mi viata
si biruintele traite impreuna,
in zilele cand la dreapta mea
a fost Cuvantul Tau si povata.
Lacrimile recunstintei,
mai limpezi ca apa de munte curata,
imi umezesc fata si ma intreb
ce este omul de il saturi
cu asa belsug de daruri
mereu proaspete si frumoase…
Privesc urmele pasilor mei
cand tu nu ai mai fost la dreapta
si ma ingrozesc,
mi se ingalbeneste fata,
plang de durere ca pasarea calatoare
ce nu-si gaseste casa…
Doamne, cum am putut
in groaznica mea ratacire
sa nu-Ti vad chipul
si sa nu-Ti deslusesc glasul?…
Stau inaintea iubirii Tale
si nu stiu ce sa spun,
nu stiu ce sa fac…
Imi masor in lumina Cuvantului
viata,
privesc o parte alba, curata,
dar si o alta parte patata,
incruntata…
Acum ,la inceput de timp,
as vrea sa scap de barnele
care mi-au intunecat privirea
si am ramas departe de Isus,
cautand zadarnic in intunericul pamantului
lumina…
Doamne,
daca vrei sa merg
si anul acesta cu Tine,
spala-mi Tu ochii sa priveasca Lumina,
dechide-mi larg inma
sa primeasca mai dornica Iubirea,
apoi elibereaza-mi din robia neascultarii
gandirea
si prinde-mi Tu strans mana
pana in clipa in care
vom pleca impreuna
spre lumea de dincolo,
cu mult mai frumoasa
si mai buna ….
