Creațiune fără ștersături
O pânză vastă este universul,
Pe-un șevalet măreț și infinit,
Fără penel pictează doar Maestrul,
Culori și viață El a dăruit.
Lumina, atmosfera și uscatul,
Soare și lună, pești și păsări, stele,
Pe-acest Pământ toate-au primit regatul,
Ca omul să se bucure de ele.
Privind cu-atenție, toate au fost bune,
Create din cuvinte și nimic,
Sau pe-o planetă veche…Ce voi spune
Eu, omul limitat și-atât de mic?
E ordine și scop în creațiune,
Este variație dar și libertate,
Iar omul – capodoperă, minune –
Devine blând stăpân l-acestea toate.
A șaptea zi ales-a Creatorul,
De închinare și odihnă sfântă,
Familie, suflet să-și aline dorul,
De Domnul lor, prin rugă, psalmi ce cântă.
N-avea nevoie Ziditorul lumii,
De șapte zile pentru a crea,
Dar pentru binele dorit făpturii,
Ziua a șaptea binecuvânta.
La fel s-au scurs în ore și minute,
Ca și acum zilele de-nceput,
Seară și dimineață – obișnuite,
Altfel verdeața nu ar fi crescut.
De la Eden la Paradis pe drum,
Suntem de mâna Lui făcuți o știm,
Salvați, răscumpărați prin Fiul Bun,
Vrem Nou Pământ și Nou Ierusalim! Amin!
Floare de colț
