Rămășița
Pe țărmul lumii dârză peste veacuri,
Ruptă din Stânca cea mai neclintită,
Înfruntă lovituri, vânturi și valuri,
Rămâne tare în orice ispită.
Nici amânare, oboseală, foame,
N-o pot abate de pe drum în sus,
Nici lipsuri, persecuție și moarte,
Nu-i dezlipesc ochii de la Isus.
În rugă ea fierbinte stăruiește,
Să biruiască orișice păcat,
Iată că-n agonie, chinuri este,
Cerând veșmântul Celui nepătat.
Mereu credință cu iubire poartă,
Și haina Celui ce-a jertfit prea mult,
Cu Duh Preasfânt privirea-i vindecată,
Deschide ușa! Domnul a bătut!
Putere va primi nemăsurată,
Toată lumina ce-a avut trăind,
Întreaga lume este-avertizată,
Dar luptă încă, neguri se întind…
Floare de colț