Aripi
Zbor diafan plin de culoare,
Sorbind nectarul parfumat din flori,
Se odihnește – apoi dispare,
Urmând destinul celor trecători.
Se urcă porumbei spre ceruri,
Iar vulturi se coboară din înalt,
Unii vestind pace de-a pururi,
Ceilalți supremația nu-și împart.
Sfidând distanțe, gravitație,
Săgeată de argint mai sus de nori,
E-un vis real cu-atâta grație,
Mijlocul elegant prin care zbori.
Dar sunt și aripi nevăzute,
Purtate doar de îngeri, heruvimi,
Din albe străluciri făcute,
Stau lângă noi sau în cerești mulțimi.
Hai, pe ale vântului aripi,
Ce minunat e să plutești ușor,
Să uiți de rele și de griji,
Să te ridici deasupra tuturor!…
La umbra aripilor Sale,
Loc de scăpare, iată, am aflat,
Problemele fug de pe cale,
Ca David cânt, mă rog neîncetat.
Credință, entuziasm, iubire,
Ne vor purta peste întreg pământ,
Salvare fără mărginire,
Cu cei trei îngeri astăzi trâmbițând!
Floare de colț