Trei
aprilie 3, 2013
Trei șoapte – Mama – se topesc,
Pe rând în noaptea nesfârșită,
Chemarea dulce nu primesc,
Nici Noapte bună! blând rostită.
Trei lacrimi care nu se șterg,
Nu simt privirea protectoare
Peste cărarea ce-o aleg,
Niciun îndemn când vor să zboare.
Trei bobocei neînfloriți,
Rămași sub arșiță sau geruri,
De neagra veste copleșiți,
Plâng îndelung privind spre ceruri.
Ah, trei dureri rămân de-acum,
Mult dor ce frânge inimi de copii,
Trei întrebări ce plâng și spun –
Mămică dragă, când o să mai vii?
Floare de colț
