Drepturi
Pe lângă – atâtea obligații
Și datorii neîncetat,
Noi suntem privilegiații,
Urmași ai Celui Minunat.
Cu dreptul de-a lăsa iubirea,
Să curgă-n valuri peste toți,
Făcând mai bună omenirea,
Veghind sărmani zile și nopți.
Un adăpost și hrană caldă,
Odihnă într-un pat curat,
E dreptul nostru la slujire,
Celui orfan, de toți uitat.
Să dăruiești la mulți speranță,
Ca infirmier și voluntar,
Și să consumi a ta vacanță,
Lângă bolnavi pe moarte chiar.
E dreptul cerului ce vine,
Lângă cel singur, părăsit,
Ce povestește printre lacrimi
Cum te-a găsit și-i fericit.
E dreptul tău să cauți oameni,
Ce drumul nu-și găsesc defel,
Rătăcitori pe străzi, sub poduri.
Semeni cu – Isus, deci fă ca El!
Și-apoi cu tact și cu răbdare,
Să-i duci la Cruce iubitor,
Le povestești de Lupta Mare,
Să afle scump Mântuitor.
Ai dreptul să privești lumina
Și zâmbetul pe chipuri noi,
Când Domnul șterge toată vina
Și scoate omul din noroi.
Creștine drag, încurajează
Pe cel bolnav sau ostenit,
E dreptul tău, atenția trează
Găsește pe cel chinuit
O vorbă bună de valoare,
Ridică pe cel disperat,
Și-o rugăciune salvatoare,
Alungă norii imediat.
E dreptul nostru să ne-ncredem,
Că Domnul grijă va purta.
Noi grijă să avem de semen,
Hrana va fi problema Sa
Un înger rezolva desigur
Rapid și bine orișicând,
Pe cel sărman și pe cel singur,
Sau pe bolnav, pe cel flămând…
Domnul voi ca noi, creștinii,
Din bucuria Lui gustând,
S-aflăm atâtea privilegii
Ce duc iubirea pe Pământ.
Floare de colț
