Esențe creștine
Concepte vechi rău înțelese,
Apar sub altă-nfățișare,
Și rup pânza ce se tot țese,
Esențelor bune și clare.
PĂCAT e dragoste de sine,
De-obiecte, ființe de-orișicare,
Mult mai presus de-Acel ce ține
În mâna Sa orice suflare.
În univers, da, funcționează
LEGEA iubirii pentru toate
Făpturile cu mintea trează,
De pe planete-ndepărtate.
Voința mea independentă,
Domnind mereu nestingherită,
Față de cer mult prea absentă –
Aceasta-i cea mai grea ISPITĂ.
ÎNDREPTĂȚIRE și SFINȚIRE,
Prin har, credință, sânge sfânt,
Crucificată-i vechea fire
Cu eul drag sădit în gând.
Zilnic spre ceilalți reflectată,
Iubirea cerului din noi,
Devine haină minunată,
Uitând c-am fost săraci și goi.
Iubind pe toți ca Domnul, iată,
Și în final DESĂVÂRȘIȚI,
Nu ne vom mai lupta vreodată
Prin fapte să fim MÂNTUIȚI.
Primim și dăm iubire multă,
Acesta-i CHIPUL lui HRISTOS,
Pentru acei care ascultă,
De Martorul cel credincios! Amin!
Floare de colț
