Melcul
noiembrie 9, 2013
M-am retras în cochilie.
Drumul e prea plin cu
critică și dispreț.
Ei au alt ritm de mers,
progresează vizibil.
Prea multe lovituri de pantof,
care să-mi arate locul meritat.
Un copil m-a așezat sus
pe o frunză de trandafir.
Ce frumoasă e lumea!
Ce parfum!
O vrăbiuță m-a privit
cu drag și m-a învățat
să nu mă mai îngrijorez și
să nu mai stau ascuns.
Sunt atâtea lucruri de care să
mă pot bucura!
Parcă mi-aș dori aripile ei,
dar sunt recunoscător
pentru căsuța mea.
În ea e liniște și odihnă.
Dar acum să pornesc la
drum, în stilul meu numit –
perseverență!
Floare de colț
