Trei gropi
Drumul spre cer nu este lin,
Nici mărginit frumos de flori,
Deasupra cerul nu-i senin,
Mulți pași sunt înfiorători.
Iosif de frați e aruncat,
Cu visele lui prea ciudate.
În groapă s-a maturizat
Dar scos, ca rob e dus departe…
––––––––––
-Nu vrem să te mai auzim,
Descurajezi pe luptători,
Cuvântul Domnului îl știm,
În groapa cu noroi să mori!
Căci focul cel mistuitor,
Cuvinte îi dădea mereu
Lui Ieremia, și-n popor,
Spunea tot de la Dumnezeu.
––––––––
Trei regi slujise Daniel,
La fel de bine și corect,
Dar mulți dușmani avea și el,
Căci nu avea niciun defect.
Păstrându-și obiceiul său,
S-a închinat și s-a rugat.
Cei ce voiau să-i facă rău,
L-au pârât sus imediat.
Groapa cu lei – pedeapsă, vai,
Primi bătrânul slujitor.
-În loc de răi, cu lei să stai,
Cu tine-i Domnul Creator!…
–––––––––-
Ești aruncat în disperare,
În suferință te îneci?
Zeci de-ntrebări întristătoare,
Ți-aduc mereu concluzii reci?
De unde ești, privești în sus,
Uitând mândrie, egoism,
Iar eul tău prea jos ajuns,
Nu dă semne de eroism…
Avem nevoie uneori,
Pe calea vieții să primim,
Ai gropii rele grei fiori,
Legați de cer atunci să fim…
Floare de colț
