Povești adevărate
decembrie 2, 2014
Povești adevărate merg pe stradă,
Ca niște inimi ce se văd de sus,
Ici-colo stau mai multe în grămadă,
Când soarele se-apropie de-apus.
Sunt vesele sau triste ori blazate,
Și fragede, adulte sau mai vechi,
Nu pot ghici ce taine sunt purtate,
Pe-același căi, urmând primei perechi.
O lacrimă, o umbră sau sclipire,
Deschid încet cămări de suflet iar,
Povești aleargă după fericire –
Vârtej amețitor cu gust amar.
Și fiecare poate-alege încă
Finalul în povestea sa acum,
Căci Scriitorul dragoste adâncă
A așternut la toți pe drum.
Penița Sa poate părea mai aspră,
Cerneala roșie – râul de dureri,
Scrisă de El acea poveste află
Finalul fericit, dulci primăveri.
Floare de colț
