Regăsire
Din clipa-n care razele de soare,
Se odihneau pe mica vietate,
Și-apoi cu mama sa crescu mai mare,
De-atunci tot învăță fidelitate.
Se transformă în cal frumos pe dealuri,
Dar și supus la muncă și povară,
Războiul l-a răpit și cu-ale sale vaiuri,
Lăsă în urmă inimă amară.
Pe rând s-au stins sub gloanțe nemiloase
Noii stăpâni ce multă bunătate,
I-au arătat în clipe dureroase.
Sta singur între cele două-armate,
Rănit și între sârme încurcate
Nicio mișcare nu mai putea face.
Dar doi soldați au arătat ce poate,
Ce face mila, cum păstrezi o pace.
A fost salvat și inima miloasă,
La un spital l-a dus cu grav răniții.
El aștepta pe doamna cea cu coasă,
Prin glontele – trist capăt suferinței.
Chemare tainică de zburătoare,
Făcu pe cal și oameni să tresară,
Stăpânul lui cel tânăr este oare,
Cel ce-i mânase pașii prima oară?
Un brav soldat legat la ochi, deodată
Se-apropie de locul cu pricina,
Opri din drum sentința sumbră dată,
Chemându-și calul ca demult cu cina.
S-au regăsit, războiul se sfârșise,
Și vindecați spre casă se-ndreptară,
La pas, încet clădind frumoase vise,
Îmbrățișând părinți în ceas de seară.
Floare de colț
