Profesorul
aprilie 19, 2015
În micul tău imperiu
de vlăstare,
domnești în suflete
și minți fragile.
E greu de domolit
continua mișcare,
să-ndepărtezi
pleavă, gunoaie
ani de zile.
Să rămâi drept
apreciind valoarea,
să dai speranță
micilor eforturi.
În fața lor viața
e ca marea,
iar fericirea, pacea
sunt dorite porturi.
Cu bucurie roade
vei culege
și reușita lor –
pe frunte
fi-vor lauri –
din nou încoronat
ca rege,
vei împărți
ale înțelepciunii daruri.
Floare de colț
