Lângă Stâncă
septembrie 13, 2016
În vârf de munte, având ca adăpost o Stâncă,
O mică floare a răsărit cu îndrăzneală.
Privea spre ceruri în noaptea rece și adâncă,
Dar și când stele mici sclipeau ca pe-o manta regală.
Ascunsă bine, de Stâncă ocrotită, iată,
Trecu prin multe furtuni de ploi și de zăpadă.
O primăvară i-aduse veste minunată –
Creștea o floare cum nu i-a mai fost dat să vadă.
Părea o stea prea visătoare, cu fir din fuse
De-argint țesută, desprinsă din înaltul bolții,
Și rădăcină cu greutate își făcuse
Perseverentă, răbdătoare-n toiul nopții…
Floare de colț
