Martin Luther
Până aici!- strigă o voce
în întunericul de suflet –
voi amăgiți vânzând iertarea
păcatelor, nu e corect!
Chemă pe cei cu influență
pe învățați ca să dezbată
mai multe puncte în discuție,
împotrivindu-se pe dată.
S-au răspândit în toată țara,
un foc atinse Europa
și circumstanțele ajută
protestele devin o luptă.
Luther mai vizitase Roma
nu prea demult și-a fost șocat
să vadă relele moravuri
sfințenia cum au călcat.
Înjurăturile și dansul
și lăcomia preoțească,
adânca imoralitate
în slujba cea bisericească,
nu l-au putut schimba pe Luther,
s-a dus pe scara lui Pilat
să scape el de purgatoriu,
urcând mereu îngenuncheat.
În minte-l fulgeră deodată
un gând din Sfintele Scripturi –
Prin fapte nu pot niciodată
găsi salvare omenești făpturi.
Credința în Hristos salvează,
prin El e omul mântuit.
Profesor de teologie,
de Biblie cunoscător,
cu hotărâre protestează,
în fața celor mai de seamă.
Să fie omorât oriunde!
Papa l-a excomunicat.
Un prinț răpește protestantul,
din calea morții și a urii,
și vocea lui tace, dar scrie
cu drag traducerea Scripturii.
În limba lor citeau germanii
mereu din Noul Testament.
Reforma s-a întins și-n lume
lumina crescu permanent…
––––––––-
Și noi azi continuăm Reforma,
Aici vom sta căci nu putem
altfel să găsim mântuirea,
oricât ne-am zbate-n lupte ferm.
Doar prin Scriptură, prin Hristos,
prin harul Său și prin credință,
slava-i doar a Celui Glorios,
sângele Său e biruință! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie