Cuvinte vii
Cuvinte vii de aur și de foc,
oștiri de litere-ordonate,
Pătrund în călimară și în toc
și-apoi în suflet urcă toate.
În șiruri vesele se-aștern cuminți
pe foaia albă, de zăpadă,
Trei generații de copii-părinți,
doar bucurie vor să vadă,
Speranță, mângâiere în suspin,
curaj și nou îndemn de luptă.
Efort depune, zel intens și chin,
stai pe cărare cât de-abruptă!
Cuvinte vii sunt promisiuni cerești
în întuneric și durere,
Prinde-te bine, singur tu nu ești,
sfințirea caută și cere!
Să fugă disperare și tristeți!
Citește, roagă-te și cântă!
Puteri cerând în zori de dimineți,
armata de-ncercări e-nfrântă! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie