Odiseea Mesianică ( IV )
Odiseea Mesianică ( IV )
Evocare Biblică
Partea IV -a
Păstorii
Dar îngerul le-a zis: ,, Nu vă temeţi, căci
vă aduc o veste bună, care va fi o mare bu-
curie pentru tot norodul; astăzi în cetatea
lui David, vi s-a născut un Mântuitor, ca-
re este Hristos, Domnul”, Luc. 2, 10 – 11.
…………………………………
Şi-a fost atunci’n-acel ţinut
Nişte păstori în câmp afară,
Şi straja ei, când a-nceput
Ceva straniu, s-a petrecut,
O veste din cer, toţi aflară.
Un înger sfânt s-a înfăţişat
Şi-n slava sfântă a strălucit,
Şi ei cu toţi, s-a-nfricoşat –
‘N-acel moment neaşteptat
De-acea mărire, ce-a uimit.
Dar îngerul din cer le-a zis:
,, Nu vă temeţi! Să se ştie!
Căci v-aduc precum e scris
În Scripturi de mult prezis,
O veste scumpă-n bucurie.”
,, Să afle astăzi tot norodul
Cum că-n cetatea lui David,
S-a născut, Hristos Domnul,
Cel…ce va mântui… omul,
Şi-acum mintea vă deschid.”
,, Iată semnul, de-a-L afla
Un Prunc în scutece-nfăşat,
Ce-L veţi găsi, cu mama Sa
Ce stă veghind, alăturea –
Cum pus în iesle stă culcat.”
Cum că părinţii-s bucuroşi
Vâzând prin El Izbăvitorul,
Făgăduit din moşi strămoşi
La cei sinceri şi credincioşi,
Al lumii-ntregi, Mântuitorul.
Atunci de-o dată împreună
Cu îngerul sfânt ce-a venit,
A da crezare veste-i bună
După-a păcatului furtună –
Mulţimi de îngeri s-au unit.
Era astfel, în număr mare,
Un cor de îngeri lăudând,
Şi cântul lor suna mai tare
În prea frumoasa arătare
Ecoul răspundea, zicând:
,, Slăvit, să fie Dumnezeu,
Pe veci, în ’naltul cerului,
Şi pace pe pământ, mereu
Sub semnul de curcubeu
Între oameni, plăcuţi Lui!”
Era din lauda prea sfântă
Cea mai frumoasă melodie,
Pe care soli cereşti o cântă
Şi inimi omeneşti le-ncântă
Spre pace lumii-n armonie.
Era o copie din repertoriul
Ansamblului din cerul sfânt,
Ce-a fost trăită prin fiorul
A celui ce-a fost muritorul,
Nemaivăzut de pe pământ.
Grupaţi în slava strălucită
Ce au putut să o privească,
Cu-a lor lucrare-ndeplinită
Spre patria lor mult iubită –
Au apucat calea cerească.
Şi după ce îngerii-au plecat
Să se-ntoarcă-n ceruri sus;
Şi când astfel s-au depărtat
Păstorii atunci au cuvântat:
,, Să vedem, ce ni s-a spus!”
,, Să mergem, la Betleem!
De-acum e locul cunoscut,
Şi ca noi totul să-nţelegem
Să căutăm, ca să-L vedem
Pe Pruncul, care-i născut!”
Astfel s-au dus cu bucuria
De-a-L căuta, şi L-au aflat,
Vegheat de Iosif şi Maria,
Pe cel numit de-acum Mesia
În iesle, în scutece înfăşat.
Şi mulţumiţi, că L-au văzut,
Cu amănunt le-au povestit
Făcându-le-astfel cunoscut
Părinţilor… tot ce-au ştiut,
Ce Domnul le-a descoperit.
Ei s-au uimit, când auzeau
De cele ce ziceau păstorii,
Însă în inimă-şi strângeau,
Mulţimi de vorbe ce aflau –
Şi satisfacţia, dar şi fiorii.
După un timp ei au plecat
Slăvind şi lăudând întruna,
Pe Dumnezeul neschimbat
Ce grija vieţii, le-a purtat
C-Acelaş este, totdeauna.
Căci tot ce lor li s-a vestit
De către îngerul strălucitor,
Întocmai, s-au şi-adeverit
În staulul vechi ce-au privit
Căci au văzut cu ochii lor.
Ei au fost cei, ce au vestit
Că s-a născut Pruncul Isus,
Şi pe-oriunde-au călătorit
Au dus cu ei faptu-mplinit,
Minunea peste tot au spus.
Cum s-a născut un copilaş
Nu în castele, nici palate,
Ci într-un staul, ca locaş,
Făcându-l, un sfânt sălaş
De găzduire peste noapte.
Şi cum atunci s-au împlinit
Mariei ceasul ca să nască,
În Staulul, ce-au poposit
Cum de profeţi s-a vestit
Pruncul avea să cunoască.
Şi cum pe întâiul ei născut
În scutece-albe L-a-nfăşat;
Şi pat din ierburi I-au făcut
Ca cel mai frumos aşternut
Şi-n ieslea caldă L-a culcat.
Cum vitele cu-a lor suflare
Căldură în Staul au produs,
În noaptea cea de cercare
Sub a părinţilor îngrijorare
Din viaţa,… Pruncului Isus.
Şi vestea s-a tot răspândit
Şi a cuprins întreg norodul,
Cum Dumnezeu s-a îngrijit
Planul sfânt de-a fi-mplinit
Trimiţând, pe Isus Domnul.
Pruncul, e-acel Mântuitor
Promis cândva în Paradis,
Nădejdea întregului popor
Trimis… spre-ai fi Salvator
În profeţii precum e scris!
Sămânţa ce lupta va duce
Cu Lucifer,… cel travestit
În şarpele, ce sus la cruce
Prin susurul cel lin şi dulce
Capul său, -i va fi zdrobit…
Şi-astfel, va fi Izbăvitorul
Al multora din închisoare,
Ce-n luptă cu nimicitorul –
În veci de veci Mântuitorul
Va birui, prin braţu-I tare!
‘Şi va-ntemeia o Împărăţie
Ce nu va mai avea sfârşit,
Cu-a ei frumoasă veşnicie
În cea mai scumpă armonie
Pe-aripi de îngeri, de dorit.
Aşa, se răspândea mereu
În toată ţara-n lung şi-n lat,
Minunea… dela Dumnezeu
Din om în om în lanţ mereu
Ce-n Betleem s-a întâmplat.
Flavius Laurian Duverna
Va urma, partea a V – a
