Iubirea-i Doamne, peste tot!
Iubirea-i Doamne, peste tot!
Iubirea-i Doamne, peste tot
E-n ceru-albasru şi în soare,
E-n izvoraşul, şi-al lui şipot
Ce curge-n vesela-i cântare
Spre slava sacră, creatoare.
E-n apa mărilor şi în oceane
Ce-n braţe cuprind pământul
Prin mii de fluvii… diafane –
Ce-n valuri ele îşi duc cântul
Când le mână-n brize vântul.
E-n codrii verzi, şi în câmpii
În dealuri mândre, parfumate
De fructe-n livezi şi podgorii,
O! Care de care, mai bogate
Din abundenţă înmiresmate.
E-n munţii-nalţi până la nori
Împodobiţi cu flori şi faună –
Şi-n nopţile cele-n splendori
Cu-a lor regină, blonda lună
Ce faima şi-arată-mpreună!
Şi ai mai pus iubirea Doamne
Şi-n inima… cea omenească,
Şi n-o putea ca s-o răstoarne
Tot răul! Nici s-o nimicească –
C-originea ei, este cerească!
Flavius Laurian Duverna
