Aduce-voi Doamne La Tine!
Aduce-voi Doamne la Tine!
Aduce-voi, Doamne la Tine
Într-un buchet de ascultare
Iubirea-mi caldă, arzătoare,
Cu tot ce e mai bun în mine
Pe-a Tale căi dulci şi senine,
Spre slava sacră-n închinare
Pentru dragostea cea mare
Ce-o văd în cugetări divine!
Aduce-voi, Doamne la Tine
Toate-arzătoarele-mi dorinţi
Ce le-am trecut de suferinţi,
Prin gemete şi prin suspine,
Prin harul sfânt care mă ţine
Sprijinindu-mă-n făgăduinţi
Când deseori am neputinţi
Căci Ţie-n totul Ţi-aparţine!
‘Nălţa-voi, Doamne la Tine
’N momente dulci de bucurii,
În ceasuri sfinte de vecernii,
Rugăciuni, de doruri pline
Spre zările-albastre senine,
Unde vor fi toţi ai Tăi copii
Mărindu-Te Doamne-n vecii
Cântând din harfele divine!
Flavius Laurian Duverna